Despre noi
Login
Inregistrare gratuita
Cristian Pomohaci
|
A fi om ii lu...
Cristian Pomohaci de catalin |
Cantecul omul...
Cristian Pomohaci de catalin |
||
|
Ceterasule ve...
Cristian Pomohaci de catalin |
Fost-am Doamn...
Cristian Pomohaci de catalin |
Colo-n jos pe...
Cristian Pomohaci de catalin |
Ieri am fost ...
Cristian Pomohaci de catalin |
|
La Gherla la ...
Cristian Pomohaci de catalin |
|||
|
Preotul Cristian Pomohaci Prima impresie care te încearcă atunci când intri în Moşuni este că ai păşit într-o lume din alte timpuri. Ciurda de vaci te întâmpină chiar la intrarea în sat, iar în noroiul de pe uliţe te afunzi până peste glezne. Cu greu poţi crede că aici e loc de civilizaţie. Şi, totuşi, cele 40-50 de maşini care stau înşirate ca mărgelele de-o parte şi de-alta a uliţei cu biserica te trezesc la realitate. După numere, vezi că nu aparţin oamenilor din sat: Cluj, Sibiu, Maramureş, Dolj, Braşov, Bucureşti, Vâlcea, Constanţa şi câteva din Germania. "Nimeni nu ştia de Moşuni pân-amu, o vreme. Da' de vo' patru ani, toată Europa ne ştie. Din cauză lu' popa nost' sunt atâţia aci. E vineri şi or venit la slujbă", spune un bătrânel hâtru. Arată cu capul spre biserică. Cătun cu 35 de locuitori Mica bisericuţă albă are o poartă impresionantă de lemn, lucrată în stil maramureşean. În curte, într-un loc special amenajat, două femei ard câte un mănunchi zdravăn de lumânări. La fiecare lumânare, spun câte un "Tatăl nostru". După ce termină cu lumânările, încearcă să intre în biserică. Cu greu se pot însă strecura printre oameni. Bisericuţa e plină ochi. Satul are 35 de locuitori (al 35-lea, "fiul lui Ionică", s-a născut chiar săptămâna trecută). Înăuntru sunt însă cel puţin 150 de credincioşi de toate vârstele. Stau umăr lângă umăr şi ascultă cu smerenie cele spuse de preot. Toţi sunt aici de la 9 dimineaţa şi ştiu că slujba va dura până la unu-două, dar nimeni nu schiţează nici măcar un gest de nerăbdare. Postul miraculos "Nu toată ziua e aşa. Numa vinerea şi duminica. Vin oamenii la slujbă la el. Aduc vin, ulei, prescuri, scriu pomelnicul şi intră la preot. Mai au necazuri, boli, fiecare are câte ceva de rezolvat. Şi li se rezolvă dacă ţin post şi dacă îl ţine fiecare cum trebuie. E foarte bun părintele. Da' azi nu-i prea multă lume din cauza vremii aiestea urâte", spune Lucreţia Mureşan, săteancă din Moşuni. Oamenii nu-şi pot explica cum şi ce se întâmplă, dar toţi spun că cei care au trecut pe aici şi au ţinut postul dat de preotul Pomohaci s-au vindecat de boli sau li s-au rezolvat necazurile. "Trebuie să ai credinţă", sună singura explicaţie pe care o pot da. Anuţa are 28 de ani şi este din Mediaş. A auzit de preotul Pomohaci de la nişte cunoştinţe şi a venit la Moşuni de 4-5 ori până a reuşit să primească post de la părinte. "Cu cât sunt mai vechi necazurile, cu atât durează mai mult şi ajungi până la urmă să vii de plăcere. Eu, mama şi fratele meu am avut 40 de lumânări de ars. Pentru fiecare necaz e alt număr. Noi acum am ajuns la postul cinci. Cu cât necazurile sunt mai vechi, cu atât durează mai mult. Şi trebuie să ai credinţă în ceea ce faci", mărturiseşte, plină de înfocare, Anuţa. Cântăreţ de muzică populară După liceu, a dat admitere la Bucureşti, şi a intrat la Facultatea de Comerţ Exterior. Cum îi plăcea să cânte muzică populară, în 1991, s-a prezentat la Festivalul de Muzică Populară "Maria Tănase" din Craiova. "Am mers acolo tânăr şi neştiutor şi am luat premiu. Am cântat <Boii trag, brazda se-ntoarnă>. Am fost laureat şi am ajuns cumva în ochii celor de la Electrecord. M-au chemat să înregistrez un LP. Era lucru mare, la 20 de ani, să faci asta", îşi continuă povestea tânărul preot. Atunci a avut şansa să îl cunoască pe Gruia Stoia, profesor la Conservatorul Bucureşti, care l-a sfătuit să urmeze cursurile acestei facultăţi. S-a înscris la secţia Bizantologie şi a urmat în paralel cele două facultăţi. În tot acest timp, a cântat pe diferite scene şi a înregistrat numeroase casete cu muzică populară, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi din Ardeal. În 1995 s-a gândit să mai urmeze o facultate şi s-a înscris la Teologie, tot în Bucureşti. Deşi erau 8 pe un loc, a intrat al 13-lea. La Moşuni a ajuns acum 4 ani, pentru că aşa a vrut el să se întâmple. Cu toate astea, nu poate spune exact din ce motiv a ales acest sat uitat de lume. "Aici este lucrarea lui Dumnezeu, nu noi. Sunt lucruri cărora nu le găseşti explicaţie logică. Sunt lucruri care se împlinesc şi nu ştii cum", consideră părintele Pomohaci. Mai cântă când primeşte binecuvântare Părintele Pomohaci a scos câteva casete de muzică populară care şi azi se vând foarte bine. La spectacole mai ia parte doar când primeşte binecuvântarea Episcopului de Alba. "Mai cântăm la câte un spectacol, că de acolo vin bănuţii", spune el. În aprilie anul acesta, împreună cu grupul "Teofilos", a editat un CD de muzică bisericească intitulat "Priscene". sursa: Clujeanul |