2 Biocentrismul si Principiul antropic 2    

---

Acea frumuseţe a Lui nu se vede cu ochiul; acel vers al Lui

Nu se aude cu urechea.

Spune Kabir: "Cine a găsit şi iubirea şi renunţarea nu coboară

Niciodată în moarte."

“Flamura ascunsă e-nfiptă în templul ceresc;

Acolo coviltirul albastru împodobit cu luna şi

Încrustat cu nestemate strălucitoare stă întins.

Acolo străluceşte lumina soarelui şi a lunii:

Linişteşte-ţi mintea până la tăcere înaintea acelei splendori.

Kabir spune:

"Cel care a băut din nectarul acesta rătăceşte ca un nebun."

“Cine eşti şi de unde vii?

Unde sălăşluieşte Supremul Spirit

Cum Îşi desfăşoară El jocul în toate făpturile?

Focul e în lemn; dar cine îl trezeşte dintr-o dată?

Atunci se preface în scrum, şi unde s-a dus puterea focului?

Adevăratul maestru învaţă că materia n-are nici hotar nici nesfârşire

Kabir spune:

"Brahman Îşi potriveşte limbajul la înţelegerea celui ce aude."

“Există un copac ciudat care se înalţă fără rădăcini

Şi leagă rod fără să înflorească;

Nu are nici ramuri; nici frunze; e tot numai un lotus.

Două păsări cântă acolo: una e Maestrul, cealaltă, învăţăcelul:

Învăţăcelul alege roadele felurite-ale vieţii şi gustă din ele;

Iar Maestrul îl priveşte cu bucurie.

Ce spune Kabir este greu de înţeles:

"Pasărea e dincolo de orice căutare, dar poate fi văzută în chip limpede.

Cel ce nu are formă e-n sânul tuturor formelor.

Eu cânt gloria formelor."

“Ce greu e să-L întâlneşti pe Stăpânul meu!

Pasărea ploii se tânguie însetată după ploaie:

Aproape că moare de dorul ei, şi totuşi nu vrea

Să bea altă apă decât ploaia.

Ademenită de iubirea de muzică, căprioara iese

Din crâng: ea moare pentru că a ascultat muzica,

Şi totuşi nu dă îndărăt de frică.

Soţia văduvită stă lângă trupul soţului ei defunct:

Ei nu-i e frică de pârjol.

Dă de-o parte orice frică pentru acest biet trup.”

“O, inimă! N-ai cunoscut toate tainele acestei cetăţi a iubirii:

În neştiinţă ai venit în neştiinţă te întorci.

O, prietene, ce-ai făcut cu viaţa ta? Ţi-ai luat pe cap povară grea,

Bolovani, şi cine să ţi-o uşureze?

Prietenul tău stă pe malul celălalt, dar ţie nu-ţi trece nicicând

Prin cap că te-ai putea întâlni cu El.

Luntrea e spartă iar tu şezi într-una pe mal;

Şi te bat valurile, fără vreun rost.

Kabir slujiorul te roagă să cugeţi:

Există oare cineva care să îţi fie prieten până la sfârşit?

Eşti singur, n-ai nici un tovarăş:

Vei suferi urmările propriilor tale fapte.”

“Inima mea! Să mergem în ţara unde locuieşte Iubitul,

Cel Care mi-a răpit inima!

Acolo iubirea îşi umple ulciorul din fântână,

Deşi nu are frânghie cu care să scoată apa,

Acolo norii nu acoperă cerul, deşi cad ropote blânde de ploaie;

O, tu, cel fără de trup! Nu sta în pragul casei;

Du-te şi scaldă-te în ploia aceea!

Acolo-i mereu lumina lunii şi niciodată nu e întuneric;

Şi ce să vorbim de un singur soare?

Ţara aceea e iluminată de razele a milioane de sori.”

“Femeia [sufletul] despărţită de Iubitul ei deapănă la roata de tors

Cetatea trupului se ridică în frumuseţea ei;

Şi înlăuntrul ei a fost zidit palatul minţii.

Roata iubirii se roteşte în cer iar jilţu-i făcut din nestematele cunoaşterii:

Ce fire subţire ţese femeia şi le subţiază cu iubirea şi veneraţia ei!

Kabir spune: "Eu ţes ghirlanda zilei şi a nopţii.

Când Iubitul meu vine şi mă atinge cu picioarele Sale,

Am să-I dăruiesc lacrimile mele."

“Sub marea umbrelă a Regelui meu strălucesc

Milioane de sori şi lune şi stele!

El este Mintea din mintea mea: El este Ochiul din ochiul meu.

Ah, de-ar fi una mintea şi ochiul meu!

De-ar putea iubirea mea să-L atingă pe Iubit!

De s-ar putea răcori arşiţa-nvăpăiată a inimii mele!

Kabir spune: "Când uneşti iubirea cu Iubitul, atunci ai desăvârşirea iubirii."

“La cine să merg să aflu despre Iubitul meu?

Kabir spune: "Aşa cum nu poţi afla nicicând pădurea

Dacă ignori copacul, tot astfel El nu poate fi găsit

Niciodată în abstracţiuni."

“Am învăţat limba sanscrită, aşa că oamenii

Îmi spun că-s înţelept:

Dar ce folos din asta, când plutesc în voia soartei,

Ars de sete, pârjolit de arşiţa dorinţei?

Degeaba porţi pe cap povara aceasta de mândrie

Şi deşertăciune.

Kabir spune: "Pune-o jos în colb şi ieşi degrabă

În întâmpinarea Iubitului. Spune-I pur şi simplu:

Doamne."

“Există vreun înţelept care să asculte muzica

Aceea solemnă ce se înalţă în văzduh?

Căci El, sursa a toată muzica, împlineşte toate

Vasele şi rămâne El Însuşi în deplinătate.

Cel care e trup e mereu însetat, fiindcă urmăreşte

Ceea ce e în parte:

Dar totdeauna acolo susură adânc şi tot mai adânc sunetul

"El este acesta – acesta este El"

Topind dragostea şi renunţarea într-una.

Kabir spune: "O, frate! Aceea e Lumea Dintâi."

“This union with the guru, O Kabir,

Sets me free; like salt mingled

With flour, I am no more I!

Now I have no caste, no creed,

I am no more what I am!

O dear brother!

By what name would you call me?

I do not quote from the scriptures;

I simply see what I see.

When the bride is one

with her lover,

who cares about

the wedding party?

I am not a Hindu,

Nor a Muslim am I!

I am this body, a play

Of five elements; a drama

Of the spirit dancing

With joy and sorrow.

A drop

Melting into the sea,

Everyone can see.

But the sea

Absorped

In a drop--

A rare one

can follow!

I am looking at you,

You at him,

Kabir asks, how to solve

This puzzle--

You, he, and I?

Dying, dying, the world

Is dying only.

But lo! None knows how to die

In such a way

That he dies never again.

Man, here is your worth:

Your meat is of no use!

Your bones cannot be sold

For making ornaments,

And your skin cannot be played

On an instrument!”

“Where there is neither sea nor rains,

Nor sun nor shade;

Where there is neither creation

Nor dissolution;

Where prevails neither life nor death,

Nor pain nor pleasure;

Beyond the states of Sunn and trance;

Beyond words, O friend,

Is that unique state of Sahaj.

It can be neither weighed

Nor exhausted,

Is neither heavy nor light;

It has no upper regions

Nor lower ones;

It knows not the dawn of day

Nor the gloom of night;

Where there is neither wind

Nor water nor fire,

There abides the perfect Master.

It is inaccessible,

It is, and it will ever be;

Attain it through the Master’s grace.

Sayeth Kabir: I surrender myself

At the feet of my Master,

I remain absorbed

In his true company.”

“I am in all

All that is, is I

The different forms in existence

Are my myriad manifestations,

Yet I am apart from all.

Call me Kabir,

Call me Ramrai [God the Emperor],

It is one and the same.

I am not a child,

I am not old,

And the glow of youth

Never can touch me.

I go not at anyone’s bidding

Nor come at anyone’s command.

In my state of Sahaj

I am in the verdure of bliss

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

It is one and the same.

My covering is a single sheet

And people sneer at me:

My weaver’s calling inspires no respect;

My dress is tattered,

Patched at ten places —

Yet beyond the three attributes

Beyond the region of the ‘fruit’ [the law of karma]

I dwell in the realm of bliss;

Thus have I acquired the name Ramrai.

I see the entire world,

The world cannot see me;

Such is the unique state

that Kabir has attained.

Call me Kabir,

Call me Ramrai,

It is one and the same.”

“Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt invatati,

Altii spun ca au renuntat la toate,

Unii spun ca si-au supus simturile

Dar boala ego-ului ii chinuie inca.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Frate, unii spun ca sunt yoghini,

Altii spun ca au dobandit beatitudinea interiora

Dar "eu" si "al meu", "tu" si "al tau"

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce sansa mai au de a supravietui

Cand sunt loviti de o asemenea boala?

Prietene va trece oceanul

Numai cel ce alunga ego-ul din mintea sa.

Unii spun ca dau cu generozitate pomana,

Altii spun ca fac cu vigoare penitente

Dar ei nu cunosc Adevarul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toti vor fi inghititi de Maya(iluzie)

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca sunt specialisti in multe practici,

Altii spun ca duc o viata pura

A adevaratului Sine

Toate pretentiile lor sunt desarte

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.

Unii spun ca au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun ca au facut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfacut;

Ei doar au ingramadit, pe capul lor, mai multe datorii.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa.”

http://www.geocities.com/ganesha_gate/kabir.html

http://robertbr.tripod.com/spirit/nanak_songs.htm